cimbistră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIMBÍSTRĂ, cimbistre, s. f. (Rar) Pensetă (pentru smuls părul). – Din
tc. çimbistra.cimbistră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cimbístră (cimbístre), s. f. – Pensetă de depilat. –
Mr. țimbistră. Tc. çimbistra (Șeineanu, II, 127; Lokotsch 759; Cihac, II, 565);
cf. ngr. τσιμπίδα,
alb. tśimbith. Din
ngr., după Gáldi 162.
cimbistră (Dicționaru limbii românești, 1939)cimbístră f., pl.
e (turc.
čimbistra, čimbiz și
ğenbez, cimbistră, d.
čimadiklemek, a pișca; ngr.
tzimbistra, cimbistră,
tzimbida, cherpeden, d.
tzimbó, pișc, cĭupesc; alb.
tsimbith, clește). Cleștișor de zmuls [!] păru.
cimbistră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cimbístră (rar)
s. f.,
g.-d. art. cimbístrei; pl. cimbístrecimbistră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cimbistră f. Mold. clește de smuls părul sau de dres mustățile:
părul ce rămâne pe cap să-l smulgi cu cimbistra fir cu fir AL. [Turc. ČIMBISTRA].
cimbistră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIMBÍSTRĂ, cimbistre, s. f. (Rar) Pensetă (pentru smuls părul). — Din
tc. çimbistra.