cimbal - explicat in DEX

cimbal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalus, fr. cymbale.

cimbal (Dicționar de neologisme, 1986)
CIMBÁL s.n. 1. Cembalo. 2. Cinel. [Cf. it. cimbalo, fr. cymbale].

cimbal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIMBÁL s. n. cinel. (< it. cimbalo, fr. cymbale)

cimbal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*címbal și cimbál n., pl. e (vgr. kýmbalon, lat. cymbalum. V. chinval). Chinval. Citeră mult maĭ mare care se ține pe genuchĭ [!] și din care se cîntă izbind-o cu doŭă cĭocane de lemn (Pop. țambál). V. clopot și gong.

cimbal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cimbál s. m., pl. cimbále

cimbal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. — Din lat. cymbalum, fr. cymbale.