ciflic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIFLÍC, ciflicuri, s. n. (
Înv.) Mică moșie sau fermă; conac (de moșie) – Din
tc. çiflik, bg. čiflik.ciflic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciflíc (
înv.)
(ci-flic) s. n.,
pl. ciflícuriciflic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciflic n. proprietate, moșie:
n’am ciflicuri, nici saraiu BOL. [Turc. ČIFTLIK].
ciflic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIFLÍC, ciflicuri, s. n. (
Înv.) Mică moșie sau fermă; conac (de moșie). — Din
tc. çiflik, bg. čiflik.