ciclotimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICLOTIMÍE, ciclotimii. s. f. Stare psihică morbidă în care depresiunea alternează cu buna dispoziție. – Din
fr. cyclothymie.ciclotimie (Dicționar de neologisme, 1986)CICLOTIMÍE s.f. (
Med.) Stare psihică morbidă, caracterizată prin alternarea stărilor de bună dispoziție cu cele de depresiune. [Gen.
-iei. / < fr.
cyclothymie, cf. gr.
kyklos – cerc,
thymos – stare de spirit].
ciclotimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CICLOTIMÍE s. f. formă ușoară de psihopatie, caracterizată prin alternarea stărilor de euforie cu cele de depresiune. (< fr.
cyclothymie)
ciclotimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciclotimíe (ci-clo-) s. f.,
art. ciclotimía, g.-d. art. ciclotimíei; pl. ciclotimíi, art. ciclotimíileciclotimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICLOTIMÍE, ciclotimii, s. f. Stare psihică morbidă în care depresia alternează cu buna dispoziție. — Din
fr. cyclothymie.