ciclopic - explicat in DEX

ciclopic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CICLÓPIC, -Ă, ciclopici, -ce, adj. De ciclop (1), care se referă la ciclop; p. ext. uriaș, gigantic. – Ciclop + suf. -ic.

ciclopic (Dicționar de neologisme, 1986)
CICLÓPIC, -Ă adj. De ciclop (1); (fig.) uriaș, gigantic. ◊ Zid ciclopic = zid construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. [< ciclop + -ic, cf. fr. cyclopées].

ciclopic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CICLÓPIC, -Ă adj. de ciclop (1), caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaș, gigantic; ciclopean. ◊ (despre construcții miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. (< it. ciclopico)

ciclopic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CICLÓPIC, -Ă (‹ it.; ciclop) Caracteristic ciclopilor (1); uriaș. ♦ Zid c. = construcție vastă și masivă alcătuită din blocuri mari de piatră brută, practicată în arhitectura preelenică și atribuită, potrivit mitologiei grecești, ciclopilor (ex. la Micene, Tirint etc.).

ciclopic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ciclópic, -ă adj. (d. ciclop). De ciclop, gigantic. Construcțiunĭ ciclopice, rămase din vechime și, din cauza mărimiĭ lor, atribuite ciclopilor.

ciclopic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciclópic (ci-clo-) adj. m., pl. ciclópici; f. ciclópică, pl. ciclópice

ciclopic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciclopic a. 1. privitor la Ciclopi; 2. fig. uriaș, străvechiu: ziduri ciclopice.

ciclopic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CICLÓPIC, -Ă, ciclopici, -ce, adj. De ciclop (1), care se referă la ciclop; p. ext. uriaș, gigantic. — Ciclop + suf. -ic.