ciclocros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICLOCRÓS, ciclocrosuri, s. n. Probă sportivă combinată de ciclism și cros. – Din
fr. cyclo-cross.ciclocros (Dicționar de neologisme, 1986)CICLOCRÓS s.n. Concurs de ciclism desfășurat pe un teren variat. [Pl.
-suri. / < fr.
cyclocross, cf. engl.
cyclus – bicicletă,
cross – cursă].
ciclocros (Marele dicționar de neologisme, 2000)CICLOCRÓS s. n. concurs de ciclism pe un traseu variat, cu obstacole. (< fr.
cyclocross)
ciclocros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciclocrós (ci-clo-cros) s. n.,
pl. ciclocrósuriciclocros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICLOCRÓS, ciclocrosuri, s. n. Probă ciclistă de fond în care concurenții străbat un traseu variat, prevăzut cu diferite obstacole. — Din
fr. cyclo-cross.