ciclizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICLIZÁRE s. f. (În sintagma)
Reacție de ciclizare = reacție chimică prin care lanțul de atomi din molecula unui compus organic se închide și formează un ciclu. – După
fr. [réaction de]
cyclisation.ciclizare (Dicționar de neologisme, 1986)CICLIZÁRE s.f. Reacție de ciclizare = reacție chimică prin care lanțul de atomi din molecula unui compus organic se închide, formând un ciclu. [Pl.
-zări. / după fr.
(réaction de) cyclisation].
ciclizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CICLIZÁRE s. f. reacție chimică prin care lanțul de atomi din molecula unui compus organic se închide, formând un ciclu. (< cicliza)
ciclizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciclizáre (ci-cli-) s. f.,
g.-d. art. ciclizắriiciclizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICLIZÁRE s. f. (În sintagma)
Reacție de ciclizare = reacție chimică prin care lanțul de atomi din molecula unui compus organic se închide și formează un ciclu. — După
fr. [réaction de]
cyclisation.