cicadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICÁDĂ, cicade, s. f. Nume dat unor insecte cu corpul scurt și gros, cu capul mare, terminat printr-o proeminență ascuțită. – Din
lat. Cicada (denumire științifică).
cicadă (Dicționar de neologisme, 1986)CICÁDĂ s.f. Insectă cu corpul scurt și gros și cu capul mare, terminat printr-o proeminență ascuțită. [< lat.
cicada].
cicadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CICÁDĂ s. f. denumire dată insectelor homoptere cu corpul scurt și gros și cu capul mare, terminat printr-o proeminență ascuțită, al căror mascul emite un țârâit caracteristic; greier. (< lat.
cicada)
cicadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cicádă s. f.,
g.-d. art. cicádei; pl. cicádecicadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICÁDĂ, cicade, s. f. Nume dat unor insecte cu corpul scurt și gros, cu capul mare terminat printr-o proeminență ascuțită. —
Din lat. Cicada, denumirea științifică a insectei.