cică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÍCĂ adv. (
Pop. și
fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal).
1. (precedă o afirmație pusă pe socoteala altora) (Se) spune că... (lumea) zice că..., după cum (se) crede.
2. (Indică un sentiment de mirare sau de îndoială) Dacă poate fi cu putință! auzi! ♦ Nici mai mult, nici mai puțin. Mai mult decât atâta.
3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins că nu este așa) Chipurile, vorba vine! vorbă să fie! – Din [se zi]
ce că.