cicălitor - explicat in DEX

cicălitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicălește. – Cicăli + suf.. -tor.

cicălitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
cicălitór, -oáre adj. Care te tot cicălește: femeĭe cicălitoare.

cicălitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cicălitór adj. m., pl. cicălitóri; f. sg. și pl. cicălitoáre

cicălitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cicălitor a. și m. care cicălește.

cicălitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicălește. — Cicăli + suf. -tor.