cicăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICĂLÍ, cicălesc, vb. IV.
Tranz. A certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte. –
Et. nec.cicăli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cicălí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cicălésc, imperf. 3
sg. cicăleá; conj. prez. 3
să cicăleáscăcicăli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICĂLÍ, cicălesc, vb. IV.
Tranz. A certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte. —
Et. nec.cicălì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cicălì v. a certa neîncetat, a mustra într’una, a nu da pace.