ciațiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÍAȚIU, ciații, s. n. (
Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești și fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [
Pr.:
ci-a-] – Din
lat. ciatium.ciațiu (Dicționar de neologisme, 1986)CIÁȚIU s.n. (
Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [Pron.
ci-a-. / < fr.
cyathe, cf. gr.
kyathos].
ciațiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIÁȚIU s. n. inflorescență cimoasă, o grupare de mai multe flori mascule fără înveliș, cu o singură floare femelă. (< lat.
cyathium)
ciațiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIÁȚIU, ciații, s. n. (
Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [
Pr.:
ci-a-] —
Din lat. ciatium.