cianurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIANURÁRE, cianurări, s. f. Operație industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri sărace cu ajutorul unei soluții de cianură de sodiu. [
Pr.:
ci-a-] – După
fr. cyanuration.cianurare (Dicționar de neologisme, 1986)CIANURÁRE s.f. 1. Procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu.
2. V.
cianizare. [<
cianura].
cianurare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIANURÁRE s. f. procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu. (< cianura)
cianurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cianuráre (ci-a-) s. f.,
g.-d. art. cianurắrii; pl. cianurắricianurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIANURÁRE, cianurări, s. f. Operație industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri sărace cu ajutorul unei soluții de cianură de sodiu. [
Pr.:
ci-a-] – După
fr. cyanuration.