chindie - explicat in DEX

chindie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Timp al zilei către apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi.

chindie
CHINDÍE, chindii, s. f. Petrecere, chef mare, bairam (reg. Dobrogea)

chindie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chindíe (chindíi), s. f. – Timp al zilei către apusul Soarelui, asfințit. – 2. Turn, foișor. – 3. Serenadă sau concert nocturn dat de muzicanții palatului în timpul cinei domnitorului. – 4. Dans tipic. – Mr. chindie. Tc. ikindi (Șeineanu, II, 113; Meyer 158; Lokotsch 901; Ronzevalle 41); cf. ngr. κεντί, alb. itšindi, sb. ikindija. Sensul 2 prin circumstanța de a se da din turn, pe înserat, semnalul de închidere a porților.

chindie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. Timp al zilei către asfințitul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sârba și melodia după care se execută. – Tc. ikindi „după amiază, rugăciunea de după prânz”.

chindie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
chindie, chindii s. f. petrecere, chef

chindie (Dicționaru limbii românești, 1939)
chindíe și (Mold. și) achindíe f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doĭ, timpu de după amează [!], namazu de la mijlocu acestuĭ timp). Timpu de pe la 4 după amează: pe la chindie saŭ pe la chindiĭ. Un dans popular cu mișcărĭ foarte răpezĭ [!]. Melodia acestuĭ dans. Tabulhana (cîntarea muziciĭ domneștĭ pe la 4 după amează în timpu Turculor): băteaŭ chindie în toate zilele (N. Costin). Tobă mare (îmbrăcată în postav roș) care făcea parte din instrumentele meterhaneleĭ. La curțile domneștĭ și boĭereștĭ, turn de strajă de unde se vestea cu tobe și surle timpu chindiiĭ, cînd toțĭ oameniĭ se adunaŭ la cină, și porțile curțiĭ se închideaŭ. (Și la Tîrgoviștea [!] era un asemenea turn, care odinioară era maĭ înalt, dar acum n´are de cît vre-o 28 de metri).

chindie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile

chindie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chindie f. 1. timpul zilei între amiazi și apusul soarelui (între ceasurile 2 și 4): pe la chindii am ajuns în palatul smeilor Isp. 2. un fel de horă țărănească plină de vioiciune și cântecul după care se joacă; 3. (în vechime) cântarea muzicei domnești după amiazi la asfințit: a bate chindia. [Turc. IKINDI, lit. al doilea ceas].

chindie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. — Din tc. ikindi.