chinchină - explicat in DEX

chinchină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHINCHÍNĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic din a cărui scoarță se extrage chinina (Cinchona). – Din fr. quinquina.

chinchină (Dicționar de neologisme, 1986)
CHINCHÍNĂ s.f. Arbore tropical din a cărui scoarță se extrage chinina. [< fr. quinquina, cf. sp. quinquina].

chinchină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CHINCHÍNĂ s. f. arbore tropical din a cărui scoarță se extrage chinina. (< fr. quinquina)

chinchină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHINCHÍNĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic (Cinchona) din a cărui scoarță se extrag chinina și alte medicamente tonice. – Fr. quinquina.

chinchină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*chinchínă f., pl. e (fr. quinquina, prescurtare din quinaquina, cuv. peruvian cu care se numește o coajă febrifugă și care se pronunță kinakina după ortografia spaniolă cu care e scris. Spanioliĭ zic numaĭ quina, scoarța copaculuĭ care dă chinina, și quino, copacu; it. chinchina). Un gen de rubiacee (în bot. cinchóna) din Anzĭ (Perú, Bolivia, Ecŭator și Columbia) din a căror scoarță (numită tot chinchină) se scoate chinina. V. mahon.

chinchină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chinchínă s. f., g.-d. art. chinchínei; pl. chinchíne

chinchină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chinchină f. soiu de arbore din America, a cărui scoarță conține substanța numită chinină, bună în contra frigurilor.

chinchină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHINCHÍNĂ, chinchine, s. f. Arbore exotic din a cărui scoarță se extrage chinina (Cinchona). — Din fr. quinquina.