chin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă. – Din
magh. kin.chin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chin (chínuri), s. n. –
1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general.
2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general.
Mag. kin (Miklosich,
Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi,
Dict., 87);
cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din
sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din
tc. kin „ură”. –
Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi;
refl., a se munci, a se strădui);
chinuială, s. f. (tortură, supliciu);
chinuitură, s. f. (
înv., tortură);
chinuitor, adj. (care chinuiește);
chinzui, vb. (
Trans., a chinui),
der. direct de la
mag. kinozni; chinzai, s. n. (
Trans., supliciu, tortură).
chin (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIN- /
CHINET(O)- /
CHINEZI(O)-,
-CHINÉZĂ,
-CHINEZÍE /
CINETO-,
-CINÉZĂ
elem.
„mișcare”, „transformare”.
(< fr.
kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf.
gr. kinesis, kinetos)
chin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CHIN, stat în NV Uniunii Myanmar, la granița cu India; 36 mii km
2; 369 mii loc. (1983). Centru
ad-tiv:
Hakha. Culturi agricole (orez, porumb, mei).
Expl. forestiere, de petrol și cărbuni cocsificabil.
chin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIN, chinuri, s. n. 1. Suferință fizică grea; tortură, supliciu.
2. Suferință morală; necaz, grijă. –
Magh. kin.chin (Dicționaru limbii românești, 1939)chin n., pl.
urĭ (ung.
kin). Tortură, caznă, supliciŭ.
chin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chin s. n.,
pl. chínurichin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chin n. suferință mare, tortură. [Ung. KIN].
chin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. — Din
magh. kin.