chimiosinteză(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHIMIOSINTÉZĂ,chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiosynthèse.
chimiosinteză(Marele dicționar de neologisme, 2000) CHIMIOSINTÉZĂs. f. chemosinteză. (< fr. chimiosynthèse)
chimiosinteză(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !chimiosintéză(-mi-o-) s. f., g.-d. art. chimiosintézei
chimiosinteză(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHIMIOSINTÉZĂ,chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chimiosynthèse.