chil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIL1 s. n. (
Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. – Din
fr. chyle, lat. chylus.chil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIL2, chile, s. n. (
Fam.) Kilogram. [
Var.: (
reg.)
chílă s. f.] – Din
kilogram.chil (Dicționar de neologisme, 1986)CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl.
-luri. / < fr.
chyle, cf. gr.
chylos – suc].
chil (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).
chil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chil (chíle), s. n. – La alambic, tub refrigerant.
Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește
chilștoc, s. n., din
germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut
var.,
cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).
chil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIL1 s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr.
chyle, lat.
chylus, gr.
khylos, suc)
chil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIL2(O)-/CHILI-, -CHILÍE elem. „chil, umoare”. (< fr.
chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf.
lat. chylus, gr.
khylos)
chil (Dicționar de argou al limbii române, 2007)chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis.
2. vulvă; vagin.
chil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIL1 s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspândit apoi în tot corpul, pe care îl hrănește. –
Fr. chyle (
lat. lit. chylus).
chil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIL2, chile, s. n. (
Fam.) Kilogram. [
Var.: (
reg.)
chílă s. f.] – Din
kil[ogram].