chihlibar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIHLIBÁR s. n. v. chihlimbar.chihlibar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chihlibár s. m. –
1. Ambră galbenă. –
2. (
Arg.) Muștiuc. –
Var. chi(h)limbar, chehlimbar, chihribar etc.
Mr. chihlibare. Tc. kehlibar, kehribar, din
per. (Șeineanu, II, 110; Meyer 221; Lokotsch 1004; Ronzevalle 152);
cf. ngr. ϰεχριμπάρι,
alb. kjehribar, sb. ćeribar. –
Der. chihli(m)bariu, adj. (de culoare aurie).
chihlibar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIHLIBÁR s. n. v. chihlimbar.chihlibar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIHLIBÁR s. n. v. chihlimbar.