chifteluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHIFTELÚȚĂ,chifteluțe, s. f. Diminutiv al lui chiftea. – Chiftea + suf. -eluță.
chifteluță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHIFTELÚȚĂ,chifteluțe, s. f. Diminutiv al lui chiftea.
chifteluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chiftelúță s. f., g.-d. art. chiftelúței; pl. chiftelúțe
chifteluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHIFTELÚȚĂ,chifteluțe, s. f. Diminutiv al lui chiftea. — Chiftea + suf. -eluță.