chietist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIETÍST, -Ă, chietiști, -ste, s. m. și
f. Adept al chietismului. [
Pr.:
chi-e. –
Var.:
cvietíst, -ă s. m. și
f.]
chietist (Dicționar de neologisme, 1986)CHIETÍST, -Ă adj. Referitor la chietism. //
s.m. și f. Adept al chietismului. [Pron.
chi-e-, scris și
quietist, var.
cvietist, -ă adj., s.m.f. / < fr.
quiétiste].
chietist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIETÍST/CVIETÍST, -Ă adj., a. m. f. (adept) al chietismului. (< fr.
quiétiste)
chietist (Dicționaru limbii românești, 1939)*chietíst, -ă s. Adept al chietizmuluĭ. Adj.
Doctrina chietistă.chietist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIETÍST, -Ă, chietiști, -ste, s. m. și
f. Adept al chietismului. [
Pr.:
chi-e-. —
Var.:
cvietist, -ă s. m. și
f.].