chietism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIETÍSM s. n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [
Pr.:
chi-e. –
Var.:
cvietísm s. n.] – Din
fr. quiétisme.chietism (Dicționar de neologisme, 1986)CHIETÍSM s.n. Concepție etică-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ♦ (
P. ext.) Orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. [Pron.
chi-e-, scris și
quietism, var.
cvietism s.n. / < fr.
quiétisme, cf. lat.
quies – liniște].
chietism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIETÍSM/CVIETÍSM s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ◊ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr.
quiétisme)
chietism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!chietísm (chi-e-) s. n.chietism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIETÍSM s. n. Doctrină ce preconiza contemplația mistică și nega importanța practicilor rituale și a faptelor bune în vederea mântuirii;
p. ext. orice doctrină care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [
Pr.:
chi-e-. —
Var.:
cvietísm s. n.] — Din
fr. quiétisme.