chidă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chídă (chíde), s. f. –
1. Negură, ceață. –
2. Chiciură. –
Var. chidie. Mag. köd „negură” (Cihac, II, 489). –
Der. chida, vb. (a cădea chiciură).
chidă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIDĂ, chide, s. f. (
Reg.) Chiciură. –
Magh. köd „bură, ceață”.
chidă (Dicționaru limbii românești, 1939)chídă (Olt.) f., pl.
e și
chídie (Mold. Trans.) f. (ung.
köd). Promoroacă. – Și
-íe (Serbia).