chicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHICÚȚĂ,chicuțe, s. f. (Reg.) Chiculiță. – Chică + suf. -uță.
chicuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHICÚȚĂ,chicuțe, s. f. Chiculiță. – Din chică + suf. -uță.
chicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chicúță (reg.) s. f., g.-d. art. chicúței; pl. chicúțe
chicuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHICÚȚĂ,chicuțe, s. f. (Reg.) Chiculiță. — Chică + suf. -uță.