chiculiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHICULÍȚĂ,chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. – Chică + suf. -uliță.
chiculiță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHICULÍȚĂ,chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică.
chiculiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. chiculíței; pl. chiculíțe
chiculiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHICULÍȚĂ,chiculițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui chică; chicuță. — Chică + suf. -uliță.