chicoti - explicat in DEX

chicoti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din chicot.

chicoti (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde (pe ascuns sau pe înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. – Din chicot.

chicoti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chicotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 să chicoteáscă

chicotì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chicotì v. Mold. a râde înfundat sau pe jumătate, din prostie sau din batjocură: Statu-Palmă chicoti AL.

chicoti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). — Din chicot.