chicoti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV.
Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din
chicot.chicoti (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV.
Intranz. A râde (pe ascuns sau pe înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. – Din
chicot.chicoti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chicotí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. chicotésc, imperf. 3
sg. chicoteá; conj. prez. 3
să chicoteáscăchicotì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chicotì v. Mold. a râde înfundat sau pe jumătate, din prostie sau din batjocură:
Statu-Palmă chicoti AL.
chicoti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV.
Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). — Din
chicot.