chicinetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHICINÉTĂ, chicinete, s. f. Încăpere anexă de dimensiuni reduse (în apartamentele mici din blocuri, care servește de obicei ca bucătărie). –
Cf. engl. kitchen „bucătărie”.
chicinetă (Dicționar de neologisme, 1986)CHICINÉTĂ s.f. Bucătărie mică (în apartamente sau garsoniere). [< engl.
kitchenette].
chicinetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHICINÉTĂ s. f. bucătărie mică (în apartamente sau garsoniere). (< amer.
kitchenette)
chicinetă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHICINÉTĂ, chicinete, s. f. Încăpere de dimensiuni reduse (în apartamentele mici din blocuri) care servește ca bucătărie. – Din
engl. Kitchen „bucătărie” +
suf. -etă.chicinetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chicinétă s. f.,
g.-d. art. chicinétei; pl. chicinétechicinetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHICINÉTĂ, chicinete, s. f. Încăpere anexă de dimensiuni reduse (în apartamentele mici din blocuri, care servește de obicei drept bucătărie). —
Cf. engl. k i t c h e n „bucătărie”.