chernăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÉRNĂR, chernăre, s. n. 1. (
Tehn.) Punctator.
2. Vârf de centrare la o mașină-unealtă. – Din
germ. Kerner.chernăr (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHÉRNĂR s. n. (tehn.) 1. punctator. 2. vârf de centrare la o mașină-unealtă. (< germ.
Kerner)
chernăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chérnăr s. n.,
pl. chérnărechernăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHÉRNĂR, chernăre, s. n. 1. (
Tehn.) Punctator.
2. Vârf de centrare la o mașină-unealtă. — Din
germ. Kerner.