chercheleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHERCHELEÁLĂ, s. f. (
Fam.) Faptul de
a se chercheli; starea omului cherchelit. –
Chercheli +
suf. -eală.chercheleală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHERCHELEÁLĂ, s. f. (
Fam.) Starea unui om cherchelit. – Din
chercheli +
suf. -eală.chercheleală (Dicționaru limbii românești, 1939)chercheleálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a te chercheli.
chercheleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chercheleálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. cherchelélii; pl. cherchelélichercheleală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHERCHELEÁLĂ, chercheleli, s. f. (
Fam.) Faptul de
a se chercheli; starea omului cherchelit. —
Chercheli +
suf. -eală.