chelăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHELĂRÍȚĂ,chelărițe, s. f. Chelăreasă. – Chelar + suf. -iță.
chelăriță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHELĂRÍȚĂ,chelărițe, s. f. (Înv.) Chelăreasă. – Din chelar + suf. -iță.
chelăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chelăríță s. f., g.-d. art. chelăríței; pl. chelăríțe
chelăriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHELĂRÍȚĂ,chelărițe, s. f. Chelăreasă. — Chelar + suf. -iță.