chelnă - explicat in DEX

chelnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.

chelnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chélnă (chélne), s. f. – 1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.

chelnă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.

chelnă (Dicționaru limbii românești, 1939)
chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ [!], codirla, corlata). V. chichiță.

chelnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chélnă v. chílnă

chelnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chelnă (chilnă) f. Mold. codârla sau fundul carului: a început ă cotrobăi prin chilna căruței CR. [Pol. KIELNIA].

chelnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.