chelie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie.
2. Porțiune a capului lipsită definitiv de păr. –
Chel +
suf. -ie.chelie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)CHELIE aerodrom, autostradă, deșertul păduchilor, frunte înalță, patinoar de muște, poieniță, reflector.
chelie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chelíe s. f., art.
chelía, g.-d. art.
chelíei, pl.
chelíi, art.
chelíile.chelie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere a părului de pe cap; boală care pricinuiește această cădere.
2. Porțiune a capului lipsită de păr. – Din
chel +
suf. -ie.chelie (Dicționaru limbii românești, 1939)1) chelíe f. (d.
chel). Pleșuvie, lipsă de păr pe cap.
chelie (Dicționaru limbii românești, 1939)2) chelíe, V.
chilie.chelie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chelie f.
1. starea celui chel;
2. (ironic) cap chel:
să nu răcească la chelie.chelie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHELÍE, chelii, s. f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie.
2. Porțiune a capului de pe care a căzut părul. —
Chel +
suf. -ie.