chelicerat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. De chelicere.
2. S. f. (La
pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la
sg.) animal din această subîncrengătură. – Din
fr. chélicérates.