cheli(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHELÍ,chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
cheli(Marele dicționar de neologisme, 2000) CHELI-elem. „gheară, clește”. (< fr. chéli-, cf. lat. chela, gr. khele)
cheli(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHELÍ,chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
cheli(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chelí(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă
cheli(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHELÍ,chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. — Din chel.