chelfăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (
Pop. și
fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. –
Chelfăni +
suf. -eală.chelfăneală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (
Fam.) Bătaie zdravănă; mustrare aspră. – Din
chelfăni +
suf. -eală.chelfăneală (Dicționaru limbii românești, 1939)chelfăneálă f., pl.
elĭ. Fam. Acțiunea de a chelfăni.
chelfăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chelfăneálă (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. chelfănélii; pl. chelfănélichelfăneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chelfăneală f. Mold.
fam. trânteală, bătaie bună:
am mai mâncat o chelfăneală CR.
chelfăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (
Pop. și
fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. —
Chelfăni +
suf. -eală.