chelfăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop. și
fam.) A bate tare pe cineva. –
Et. nec.chelfăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A bate zdravăn; a mustra aspru.
chelfăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chelfăní (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. chelfănésc, imperf. 3
sg. chelfăneá; conj. prez. 3
să chelfăneáscăchelfăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHELFĂNÍ, chelfănesc, vb. IV,
Tranz. (
Pop. și
fam.) A bate tare pe cineva. —
Et. nec.chelfănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chelfănì v. Mold.
fam. a bate la piuă, a snopi în bătăi. [Origină necunoscută].