cheleș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELEȘ, cheleși, adj. m. (
Înv.) Chel. –
Tc. keleș.cheleș (Dicționaru limbii românești, 1939)chéleș m. (turc.
keléš, chelbos. V.
chel).
Rar. Chel, pleșuv. – De aicĭ vine și numele munteluĭ
Cheleș, schimbat în
Peleș.cheleș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cheleș a. și m. cel ce are chelie:
chemă pe argatul cel cheleș ISP. [Turc. KELEŠ].