chelbe - explicat in DEX

chelbe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. – Et. nec.

chelbe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHÉLBE s. f. (Reg.) Boală contagioasă care provoacă căderea părului. – Refăcut din chelbaș.

chelbe (Dicționaru limbii românești, 1939)
chélbe f. (d. chelbaș). Eczemă, bube care fac să cadă păru. Ce porțĭ, leleo, chelbea´n cap? Dacă-ĭ moda, ce să fac? (ironic la adresa celor ce poartă pălărie îld. broboadă). V. călina.

chelbe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chélbe (pop.) s. f., g.-d. art. chélbei

chelbe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chelbe f. Mold. un fel de coajă pe cap (ce face să cază părul). [Derivat ulterior din chelbaș].

chelbe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHÉLBE s. f. (Pop.) Boală care constă în căderea părului de pe cap în arii rotunde, care pot fuziona; peladă; p. gener. chelie, calviție. — Et. nec.