ochelari (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din
it. occhiali, cu
suf. de agent -
ar. Der. din
lat. ocularius (Koerting 6662) sau din
pol. okulary încrucișat cu
ochi (Densusianu,
Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigură.
Săs. okelâr, indicat ca etimon al
rom. (Drăganu,
Dacor., VI, 299), provine mai curînd din acesta din urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din
sb. okelar. –
Der. ochelarist, s. m. (persoană care poartă ochelari);
ochelariță (
var. chelărea),
s. f. (plantă, Biscutella laevigata), numită așa datorită formei samarei sale.