chelăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. –
Chelar +
suf. -easă.chelăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. (
Înv.) Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar. – Din
chelar +
suf. -easă.chelăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chelăreásă s. f.,
g.-d. art. chelărései; pl. chelărésechelăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. —
Chelar +
suf. -easă.