chiurasat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIURASÁT s. n. v. cuirasat.chiurasat (Dicționar de neologisme, 1986)CHIURASÁT s.n. v.
cuirasat.
chĭurasat (Dicționaru limbii românești, 1939)*chĭurasát, -ă adj. (fr.
cuirassé). Cu chĭurasă. S. n., pl.
e. Vapor de războĭ acoperit cu chĭurasă.
chiurasat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIURASÁT s. n. v. cuirasat.