chiulhan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIULHÁN s. n. v. chiolhan.chiulhan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chiulhán (-ne), s. n. – Banchet, zaiafet, chef. –
Var. chiolhan. Tc. külhan „cuptor de încălzit baia” (Șeineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul
rom. se explică prin obiceiul turcesc de a mînca în baie. –
Der. chiulhangiu, s. m. (persoană care încălzește baia; chefliu, petrecăreț), din
tc. külhanci; chiulhaniu (
var. chiolhănos),
adj. (fățarnic, viclean), din
tc. külhani „persoană care încălzește baia”.
chĭulhan (Dicționaru limbii românești, 1939)chĭulhán, V.
chĭolhan.chiulhan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chiulhan (chiolhan) _n. petrecere cu beție, masă mare:
cofetarul are să vie să se puie pe chiolhan ISP. [Turc. KÜLHAN, baie de aburi: Turcii petrec și benchetuiesc la baie].
chiulhan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIULHÁN s. n. v. chiolhan.