cercare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERCÁRE, cercări, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a (se) cerca și rezultatul ei.
1. Cercetare, investigație.
2. Încercare, experiență. ♦ Probă.
3. Suferință, durere; nenorocire. –
V. cerca.cercare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERCÁRE, cercări, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a (se) cerca și rezultatul ei.
1. Cercetare, investigație.
2. Încercare, experiență. ♦ Probă.
3. Suferință, durere, nenorocire.
cercare (Dicționaru limbii românești, 1939)cercáre, V.
încercare.cercare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cercare f. lucrarea de a cerca și rezultatul ei, probă:
vrăjmașa lui cercare zadarnic’a rămas BOL.
cercare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERCÁRE, cercări, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a (se) cerca și rezultatul ei.
1. Cercetare, investigație.
2. Încercare, experiență. ♦ Probă.
3. Suferință, durere; nenorocire. —
V. cerca.