ceramic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERÁMIC, -Ă, ceramici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, diverse obiecte. ♦ Obiect obținut prin această tehnică. ♦ Material din care se obțin astfel de obiecte.
2. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii (
1); referitor la ceramică, de ceramică. – Din
fr. céramique.