celtic - explicat in DEX

celtic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților (1), privitor la celți; celt (2), galic². ◊ Limbi celtice = familie de limbi vorbite în antichitate (de vechii gali) și astăzi (de irlandezi, bretoni etc.), în vestul Europei. – Din fr. celtique.

celtic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÉLTIC, -Ă adj. referitor la celți, al celților. ♦ limbi če = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza și bretona) vorbite de celți. (< fr. celtique, lat. celticus)

celtic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților, privitor la celți. ◊ Limbi celtice = familie de limbi vorbite în antichitate (de vechii gali) și astăzi (de irlandezi, bretoni etc.) în vestul Europei. – Fr. celtique.

celtic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*céltic, -ă adj. De Celt, al Celților.

celtic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
céltic adj. m., pl. céltici; f. céltică, pl. céltice

celtic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
celtic a. privitor la Celți: limbă celtică.

celtic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților (1), privitor la celți; celt (2), galic². ♦ (Substantivat, f.) Celta. — Din fr. celtique.