celostat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CELOSTÁT, celostate, s. n. Mecanism care urmărește mișcarea diurnă a unui astru, transmițându-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul în aceeași direcție. –
Et. nec.celostat (Dicționar de neologisme, 1986)CELOSTÁT s.n. Aparat cu ajutorul căruia se fac cercetări solare, permițând a urmări astrele pe parcursul mișcării lor aparente și a transmite neîncetat imaginea cu ajutorul unui sistem de oglinzi plane. [< fr.
caelostat].
celostat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CELOSTÁT s. n. instrument care permite urmărirea aștrilor în mișcarea lor aparentă diurnă și transmite neîncetat imaginea cu ajutorul unui sistem de oglinzi plane. (< fr.
coelostat)
celostat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!celostát (-los-tat/-lo-stat) s. n.,
pl. celostátecelostat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CELOSTÁT, celostate, s. n. Mecanism care urmărește mișcarea diurnă a unui astru, transmițându-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul în aceeași direcție. —
Et. nec.