celebra - explicat in DEX

celebra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.

celebra (Dicționar de neologisme, 1986)
CELEBRÁ vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].

celebra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CELEBRÁ vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. (< fr. célébrer, lat. celebrare)

celebra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).

celebra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
celebrá (a ~) (-le-bra) vb., ind. prez. 3 celebreáză

celebra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. — Din fr. célébrer, lat. celebrare.

celebrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
celebrà v. 1. a lăuda cu entuziasm: 2. a sărbători cu solemnitate.