celar - explicat in DEX

celar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CELÁR, celare, s. n. Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.

celar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
celár (celare), s. n. – Cămară. – Mr. țilar. Lat. cellarium (Pușcariu 331; Candrea-Dens., 301; REW 1804; DAR); cf. v. it. cellaio, prov. celier, fr. cellier, cat. celler, sp. cillero, port. celleiro. Cf. chelar.

celar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CELÁR, celare, s. n. Mică încăpere sau simplă despărțitură în locuințele țărănești, la stână etc., pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.

celar (Dicționaru limbii românești, 1939)
celár n., pl. e (lat. ceilarium, d. cella, cămară: fr. cellier, sp. cillero, pg. celleiro. V. celulă, chiler). Cămara din dosu caseĭ țărăneștĭ în care se țin diferite lucrurĭ de lemn orĭ oale (cĭuveĭe), numită pe alocurĭ și prelipcă și polată. Munt. Dun. (și cealar). Zemnic. Trans. Vest. Cămara stîniĭ (unde se păstrează brînzeturile).

celar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
celár s. n., pl. celáre

celar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
celar n. încăpere în care se pun si se păstrează de ale mâncării. [Vechiu rom. celar, cămară în genere = lat. CELLARIUM]. V. chelar și chiler.

celar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CELÁR, celare, s. n. (Pop.) Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. — Lat. cellarium.