cefalotorace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEFALOTORÁCE, cefalolorace, s. n. Segment al corpului, la arahnide și la crustacee, format prin unirea capului cu toracele. – Din
fr. céphalothorax, it. cefalotorace.cefalotorace (Dicționar de neologisme, 1986)CEFALOTORÁCE s.n. Regiune anterioara a corpului unor animale (crustacee, arahnide) care cuprinde toracele și abdomenul. [< fr.
céphalothorax, cf. gr.
kephale – cap,
thorax – torace].
cefalotorace (Marele dicționar de neologisme, 2000)CEFALOTORÁCE s. n. segment al corpului la arahnide și crustacee cu capul și toracele sudate. (< fr.
céphalothorax, it.
cefalotorace)
cefalotorace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cefalotoráce s. n.,
pl. cefalotorácecefalotorace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEFALOTORÁCE, cefalotorace, s. n. Segment al corpului, la arahnide și la crustacee, format prin unirea capului cu toracele. — Din
fr. céphalothorax, it. cefalotorace.